Cinci pani
de Ion Creanga
Doi oameni, cunoscuti unul cu altul, calatoreau odata, vara, pe un drum.
Unul avea an traista sa trei pani, si celalalt doua pani.
De la o vreme, fiindu-le foame, poposesc la umbra unei rachiti pletoase, langa o fantana cu ciutura, scoate fiecare panile ce avea si se pun sa manance ampreuna, ca sa aiba mai mare pofta de mancare.
Tocmai cand scoasera panile din traiste, iaca un al treile drumet necunoscut ai ajunge din urma si se opreste langa dansii, dandu-le ziua buna.
Apoi se roaga sa-i deie si lui ceva de mancare, caci e tare flamand si n-are nimica merinde la dansul, nici de unde cumpara.
- Poftim, om bun, de-i ospata ampreuna cu noi, zisera cei doi drumeti calatorului strain; caci, mila Domnului! unde mananca doi mai poate manca si al treilea.
Calatorul strain, flamand cum era, nemaiasteptand multa poftire, se asaza jos langa cei doi, si ancep a manca cu totii la pane goala si a bc apa rece din fantana, caci alta udatura nu aveau.
Si mananca ei la un loc tustrei, si mananca, pana ce gatesc de mancat toate cele cinci pani, de parca n-au mai fost.
Dupa ce-au mantuit de mancat, calatorul strain scoate cinci lei din punga si-i da, din antamplare, celui ce avusese trei pani, zicand:
- Primiti, va rog, oameni buni, aceasta mica multamita de la mine, pentru ca mi-ati dat de mancare la nevoie; veti cinsti mai ancolo cate un pahar de vin, sau veti face cu banii ce veti pofti.
Nu sunt vrednic sa va multamesc de binele ce mi-ati facut, caci nu vedeam lumea anaintea ochilor de flamand ce eram.
Cei doi nu prea voiau sa primeasca, dar, dupa multa staruinta din partea celui al treilea, au primit.
De la o vreme, calatorul strain si-a luat ziua buna de la cei doi si apoi si-a cautat de drum.
Ceilalti mai raman oleaca sub rachita, la umbra, sa odihneasca bucatele.
Si, din vorba an vorba, cel ce avuse trei pani da doi lei celui cu doua pani, zicand:
- Tine, frate, partea dumitale, si fa ce vrei cu dansa.
Ai avut doua pani antregi, doi lei ti se cuvin.
Si mie ami opresc trei lei, fiindca-am avut trei pani antregi, si tot ca ale tale de mari, dupa cum stii.
- Cum asa? zise celalalt cu despret! pentru ce numai doi lei, si nu doi si jumatate, partea dreapta ce ni se cuvine fiecaruia?
Omul putea sa nu ne deie nimic, si atunci cum ramanea?
- Cum sa fie? zise cel cu trei pani; atunci as fi avut eu pomana pentru partea ce mi se cuvine de la trei pani, iar tu, de la doua, si pace buna!
Acum, ansa, noi am mancat degeaba, si banii pentru pane ai avem an punga cu prisos: eu trei lei si tu doi lei, fiecare dupa numarul panilor ce am avut.
Mai dreapta amparteala decat aceasta nu cred ca se mai poate nici la Dumnezeu sfantul...
- Ba nu, prietene, zise cel cu doua pani.
Eu nu ma tin ca mi-ai facut parte dreapta.
Haide sa ne judecam, si cum a zice judecata, asa sa ramaie.
- Haide si la judecata, zise celalalt, daca nu te multumesti.
Cred ca si judecata are sa-mi gaseasca dreptate, desi nu m-am tarat prin judecati de cand sunt.
Si asa, pornesc ei la drum, cu hotararea sa se judece.
Si cum ajung antr-un loc unde era judecatorie, se anfatoseaza anaintea judecatorului si ancep a spune amprejurarea din capat, pe rand fiecare; cum a venit antamplarea de au calatorit ampreuna, de au stat la masa ampreuna, cate pani a avut fiecare, cum a mancat drumetul cel strain la masa lor, deopotriva cu dansii, cum le-a dat cinci lei drept multamita si cum cel cu trei pani a gasit cu cale sa-i amparta.
Judecatorul, dupa ce-i asculta pe amandoi cu luare aminte, zise celui cu doua pani:
- Si nu esti multumit cu amparteala ce s-a facut, omule?
- Nu, domnule judecator, zise nemultamitul; noi n-am avut de gand sa luam plata de la drumetul strain pentru mancarea ce i-am dat; dar, dac-a venit antamplarea de-asa, apoi trebuie sa ampartim drept an doua ceea ce ne-a daruit oaspetele nostru.
Asa cred eu ca ar fi cu cale, cand e vorba de dreptate.
- Daca e vorba de dreptate, zise judecatorul, apoi fa bine de anapoieste un leu istuilalt, care spui c-a avut trei pani.
- De asta chiar ma cuprinde mirare, domnule judecator, zise nemultamitul cu andrazneala.
Eu am venit anaintea judecatei sa capat dreptate, si sa vad ca dumneta, care stii legile, mai rau ma acufunzi.
De-a fi sa fie tot asa si judecata dinaintea lui Dumnezeu, apoi vai de lume!
- Asa ti se pare dumitale, zise judecatorul linistit, dar ia sa vezi ca nu-i asa.
Ai avut dumneata doua pani?
- Da, domnule judecator, doua am avut.
- Tovarasul dumitale, avut-a trei pani?
- Da, domnule judecator, trei a avut.
- Udatura ceva avut-ati vreunul?
- Nimic, domnule judecator, numai pane goala si apa rece din fantana, fie de sufletul lui a facut-o acolo, an calea trecatorilor.
- Dinioarea, parca singur mi-ai spus, zise judecatorul, ca ati mancat toti tot ca unul de mult; asa este?
- Asa este, domnule judecator.
- Acum, ia sa statornicim randuiala urmatoare, ca sa se poata sti hotarat care cata pane a mancat.
Sa zicem ca s-a taiat fiecare pane an cate trei bucati deopotriva de mari; cate bucati ar fi avut dumneata, care spui ca avusi doua pani?
- Sese bucati as fi avut, domnule judecator.
- Dar tovarasul dumitale, care spui ca avu trei pani?
- Noua bucati ar fi avut, domnule judecator.
- Acum, cate fac la un loc sese bucati si cu noua bucati?
- Cincisprezece bucati, domnule judecator.
- Cati oameni ati mancat aceste cincisprezece bucati de pane?
- Trei oameni, domnule judecator.
- Bun! Cate cate bucati vin de fiecare om?
- Cate cinci bucati, domnule judecator.
- Acum, tii minte cate bucati ai fi avut dumneata?
- Sese bucati, domnule judecator.
- Si cate ti-au mai ramas de antrecut?
- Numai o bucata, domnule judecator.
- Acum, sa stam aici, an ceea ce te priveste de dumneta, si sa luam pe istalalt la rand.
Tii minte cate bucati de pane ar fi avut tovarasul d-tale?
- Noua bucati, domnule judecator.
- Si cate a mancat el de toate?
- Cinci bucati, ca si mine, domnule judecator.
- Dar de antrecut, cate i-au mai ramas?
- Patru bucati, domnule judecator.
- Bun! Ia, acus avem sa ne antelegem cate se poate de bine! Vra sa zica, dumneata ai avut numai o bucata de antrecut, iar tovarasul dumitale, patru bucati.
Acum, o bucata de pane ramasa de la dumneata si cu patru bucati de la istalalt fac la un loc cinci bucati?
- Taman cinci, domnule judecator.
- Este adevarat ca aceste bucati de pane le-a mancat oaspetele dumneavoastra, care spui ca v-a dat cinci lei drept multamita?
- Adevarat este, domnule judecator.
- Asadar, dumitale ti se cuvine numai un leu, fiindca numai o bucata de pane ai avut de antrecut, si aceasta, ca si cum ai fi avut-o de vanzare, deoarece ati primit bani de la oaspetele dumneavoastra.
Iar tovarasul dumitale i se cuvine patru lei, fiindca patru bucati de pane a avut de antrecut.
Acum, dara, fa bine de anapoieste un leu tovarasului dumitale.
Si daca te crezi nedreptatit, du-te si la Dumnezeu, si lasa daca ti-a face si el judecata mai dreapta decat aceasta!
Cel cu doua pani, vazand ca numai are ancotro sovai, anapoieste un leu tovarasului sau, cam cu parere de rau, si pleaca rusinat.
Cel cu trei pani ansa, uimit de asa judecata, multameste judecatorului si apoi iese, zicand cu mirare:
- Dac-ar fi pretutindeni tot asemenea judecatori, ce nu iubesc a li canta cucul din fata, cei ce n-au dreptate n-ar mai nazui an veci si-n pururea la judecata.
Corciogarii, porecliti si aparatori, nemaiavand chip de traiu numai din minciuni, sau s-ar apuca de munca, sau ar trebui, an toata viata lor, sa traga pe dracul de coada...
Iar societatea buna ar ramanc nebantuita.
SFARSIT
