Gargaunele si Capcaunul
de Netwalker
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti.
La poalele unui munte era un sat, in care oamenii traiau foarte fericiti.
Pana intr-o zi, cand in varful muntelui s-a stabilit un capcaun.
Si acest capcaun cobora in fiecare zi in sat si lua cate un copil pe care il ducea sus pe munte, unde il manca.
Toata lumea ingrozita a inceput sa-si incuie copii in casa.
Nu mai aveau voie sa se mai joace afara, nu se mai duceau la scoala.
Intr-o astfel de casuta statea si Miruna (aici am pus numele fetitei mele pentru a o implica in poveste) impreuna cu parintii ei.
Intr-o zi, profitand de faptul ca tata a iesit din casa pentru cateva minute fara sa incuie usa, a fugit repede pe ulitele satului, incepand sa se joace de una singurica.
Dar, vai! A si aprut capcaunul si a luat-o pe Miruna cu el.
Tatal si mama lui Miruna au observat ca a disparut si au fugit repede dupa capcaun, strigand:
- Capcaunuleeeeeeeee, dane-o pe Miruna inapoi.
E singura noastra fetita si fara ea nu putem trai.
Ea pe unul dintre noi, in locul ei.
Dar capcaunul se indeparta fara sa spuna nimic.
Si pasul capcaunului era mult mai mare decat al bietilor parinti, asa ca foarte curand, parintii lui Miruna s-au ratacit si nu mai stiau pe unde se mearga.
Se aflau intr-o padure si era tot mai intuneric in jurul lor.
Deznadajduiti, s-au asezat pe o buturuga incepand sa planga dupa Miruna.
Atunci, langa ei a aparut un gargaune.
- Numai plangeti dupa Miruna.
Asteptati aici, caci foarte curand am sa v-o aduc pe Miruna inapoi.
Si gargaunele disparu din fata lor alergand spre varful muntelui.
Nu trecu mult, si gargaunele ajunse la un sant plin numai cu sticla.
Si era o sticla atat de ascutita ca daca o atingeai te taiai imediat.
Gargaunele inconjura muntele, de-a lungul santului si nu gasi nici-un loc pe unde sa treaca.
Se uita in jur si vazu doua blocuri din piatra.
Le lua si scobi in ele niste locuri pentru picioare, facandu-si niste pantofi din piatra.
Apoi, incet, incet trecu peste santul din sticla.
Sticla se zdrobea sub calcatura lui, dar nici-un ciob nu a ajuns la talpa gargaunelui.
Dupa ce trecu de santul cu sticla ajunse la un sant plin cu apa rece.
Si era atat de rece, ca daca o atingeai inghetai imediat.
Gargaunele inconjura acest sant si nu vazu nici-un loc pe unde sa treaca.
Atunci se uita de jur imprejur si vazu 2 copaci uriasi.
Ii taie si scobi in trunchiurile lor loc pentru picioare.
Isi facu astfel incaltaminte din lemn si pluti pe apa de parca ar fi avut doua barci in picioare, fara ca nici-o picatura de apa sa-l atinga.
Dupa ce trecu si de santul cu apa, intalni un sant plin cu foc.
Si era atat de fierbinte, ca daca il atingeai te ardeai imediat.
Gargaunele inconjura si acest sant si nu gasi nici-un loc pe unde sa treaca.
Se uita imprejur si nu gasi nimic care sa-i foloseasca.
Atunci se apuca si sapa un canal de la santul de foc pana la cel de apa si apa stinse tot focul.
(E clar ca santul de foc era situat mai jos decat santul de apa).
Apoi, gargaunul trecu peste jarul stins si ajunse la un castel urias.
Intra inauntru si se intalni fata-n fata cu capcaunul.
- Ce cauti in castelul meu? intreba capcaunul
- Am venit sa o iau pe Miruna sa o duc inapoi la parintii ei.
- Ha, ha, ha.
Poate vrei sa devii si tu cina mea, impreuna cu Miruna.
- Crezi ca daca esti atat de mare, ai si putere?
- Eu am orice putere.
- Da? Poti sa te transformi in altceva?
- Cum sa nu.
Si pe loc capcaununul se transforma intr-un dragon.
- Ei, e simplu, ca tu urias sa te transformi in altceva tot urias, dar poti sa te transformi in ceva foarte mic? Intr-un tantar de exemplu.
Si capcaunul pe loc se transforma intr-un tantar, bazaiind in jurul gargaunului.
Si gargaunele, nici una, nici doua il plesni intre palme, omorandu-l pe loc.
Apoi se duse si o lua pe Miruna ducand-o la parintii ei.
Parintii ei, bucurosi, au luat-o in brate si au pupat-o.
Miruna le-a promis ca de-acum va fi cuminte si ascultatoare si nu v-a mai iesi din cuvantul lor.
Si toata lumea a fost foarte fericita ca au scapat de capcaun si copii puteau iar sa se duca la scoala si sa joace pe afara.
Si am incalecat pe o sea si v-am spus povestea mea.
