MARUL
Marul care mai pastra inca urma dintilor baiatului, zacea aruncat pe raftul de sus al bibliotecii.
De fapt, lui ii placea sa spuna ca asteapta.
Ce anume? Nu stia nici el si nu stiau nici cei patru tovarasi de discutii pe care i-a intalnit in biblioteca: un glob pamintesc, o minge de tenis, o ascutitoare roz si un dictionar vechi si foarte voluminos.
- Chiar asa, sari de la locul ei mingea de tenis, ce faci tu aici? Pe cine astepti? Si cine esti?
Marul se fastaci, incepu sa tuseasca usor si simti pe loc cum se face usor maroniu.
De suparare:
- Pai, stiti...
aaaaa...
sa vedeti...eu nu...
- E clar, habar n-are de nimic, spuse sfatos globul pamintesc, dupa care isi mai aranja nitelus paralelele si meridianele.
Eu stiu foarte bine ca sunt un glob pamantesc foarte folositor.
Pot ajuta pe oricine vrea sa cunoasca planeta pe care locuieste.
Ii arat muntii maro, apele albastre, campiile si dealurile cat se poate de verzi.
Sa nu mai punem la socoteala orasele, tarile si continentele: pe toate le stiu si le cunosc ca pe propriile-mi buzunare...
asta-i rostul meu!
Marul nostru il asculta cu atentie pe glob, dupa care ofta plin de mai multa suparare si necaz.
Care-o fi rostul meu pe pamant? se intreba el.
De ce ma aflu aici, in camera baiatului care a muscat o data din mine si m-a abandonat pe etajera? Nu mai inteleg nimic!
De undeva din dreapta bibliotecii, se auzi un scartait usor si toti isi intoarsera privirea intr-acolo.
Era nimeni alta decat ascutitoarea cea roz care isi lustruia lama.
- Ce va uitati asa la mine? se ratoi ea.
Ce, n-ati mai vazut niciodata o ascutitoare care sa se pregateasca de munca? Eu nu stau degeaba, ca altii - si privi inspre mar, care, rusinat, pleca ochii in jos.
Eu muncesc, nu gluma.
Rostul meu pe lume este sa ascut creioane: grafit, colorate, cu radiera sau fara.
Trebuie sa am grija sa le fac varfurile ascutite asa ca...
varful muntilor despre care ne vorbea globul pamantesc.
- Asa e, asa e, o aprobara ceilalti in cor!
Marul, din ce in ce mai maroniu de suparare, isi dadea seama ca se afla intr-o mare incurcatura.
Stia foarte bine ca el nu avea nici treaba globului si nici cea a ascutitoarei; nu avea nici munti, nici ape si nici sa faca varfuri creioanelor nu stia...
Dar oare, ce stia el sa faca?
- Ura! striga el cat il tinura puterile.
Cred ca am descoperit care este rostul meu pe lume! Sa sar.
Uitati-va si voi putin la mine: sunt aproape rotund.
Daca o sa sar de pe etajera, o sa vedeti ca...
- Stai, stai, nu sari! tipa de la locul ei, speriata, mingea de tenis.
Cum sa sari asa, fara sa te antrenezi inainte? Si-apoi, asta este domeniul meu, asta stiu eu sa fac cel mai bine, pentru ca sunt o minge de tenis.
Nu-i asa? intreba mingea, rostogolindu-se repede repede catre ascutitoarea cea roz.
- Fara doar si poate, o aproba aceasta.
Chiar si globul pamantesc este aproape rotund, dar asta nu inseamna ca este minge, pentru ca nu stie sa sara! Fiecare are rostul lui in viata.
Daca nu crezi, intreaba dictionarul.
El stie tot.
Privirile tuturor se indreptara spre batranul dictionar, care sforaia rasfoindu-si usor paginile una cate una.
- Domnule dictionar, indrazni marul sa-l trezeasca, va rog mult de tot, ajutati-ma!
- Cum? Ce? Cine? sari ca ars dictionarul.
Pe cine sa ajut? Ce nu stiti?
- Stai, stai putin, il potolira colegii lui de biblioteca.
Mai intai trebuie sa-ti explicam despre ce este vorba.
Marul acesta, din care baietelul a muscat o singura data, nu stie care este rostul lui pe pamant.
Nu stie ce poate sa faca.
Poate ne dai tu o mana de ajutor, sa dezlegam misterul.
- Mda, deci asta e problema, mormai in barba lui dictionarul...
Stati asa sa vedem, ce spuneai ca esti tu? intreba el intorcandu-si privirea catre marul care isi sterse repede si pe furis o lacrima din coltul ochilor.
Aha! Esti un mar.
Pai sa vedem la pagina cu litera mmmmm...
mai apuca sa spuna dictionarul si adormi la loc, sforaind incet pe nas.
In camera se lasa o liniste apasatoare.
Trei perechi de ochi il priveau pe mar: un glob pamantesc, o minge de tenis si o ascutitoare roz.
Nimeni nu stia care este rostul lui pe lumea asta, nimeni nu putea sa-si dea seama ce stie el sa faca...
Deodata, usa camerei se dadu la o parte si in camera intra baietelul.
Se duse ata la birou, scoase de-acolo un creion grafit pe care il ascuti rapid cu ascutitoarea cea roz.
Cu ajutorul globului pamantesc isi facu tema la geografie, iar din dictionar afla ce inseamna cuvantul axa.
Treaba fiind gata si bine facuta, baiatul nostru insfaca mingea de tenis de pe raftul bibliotecii si dadu sa iasa pe usa, cand brusc se opri, se intoarse din drum si fara nici cea mai mica vorbulita lua cu grija marul de pe etajera si musca cu pofta din el pana-l dadu gata.
...................................................................................................
Peste cativa ani, mai multi la numar, usa aceleasi incaperi se deschise si, in cadrul ei, aparu un tanar inalt si frumos, care purta in mana o servieta doldora de caiete, carti, si cateva harti facute sul...
- Sttt...
se auzi de undeva de pe raftul biblioteciii.
A venit profesorul de geografie! Sa-l lasam sa studieze in liniste.
Vorbea acelasi glob pamantesc sfatos, prietenul ascutitoarei roz, al mingii de tenis guralive si al batranului dictionar.
Patru prieteni, care au aflat in timp rostul unui mar rosu, din care, odinioara, un copil muscase o singura data si-l lasase apoi pe etajera de sus a bibliotecii.
Era cat se poate de simplu: stiuse sa faca dintr-un copil, un om mare.
