Poveste fara sfarsit...
Mi-e greu sa scotocesc in suflet dupa atatia ani...
Caci trezesc dureri vechi...
In rani noi...
Dar vreau sa va arat un fragment...
Din ceea ce a fost odata...
LILUTZU...
Si poate asa o sa ma regasesc...
Mica, murdara, parul ei de un blond spalacit vesnic incalcit...
Incapatzanata...
Si agera...
LILUTZU...
E fetitza cea mai curajoasa din intreaga imparatie...
Se lupta cu ratzoiul... se ia la tranta cu baietii pe drum...
Scuipa strengareste...
Printre dintzisorii rari...
Injura de papuci...
Auzise ea la taica...
Si se burzuluieste cand nu-i convine ceva...
Ca mamuca...
Pune pumnii mici in solduri si isi impinge barbitza in fatza...
Apoi arunca printre buze cu suerat
Las ca vezi tu...!!!
Asa vazuse asa facea...
Ii place sa stea cu cei mari sa-i auda ce vorbesc...
Nu prea are timp ca mamuca nu o crutza deloc...
O trimite peste tot...
Ofteaza ca un om mare din tot pieptul...
Si se caina de sale si de picioare ca babele alea batrane...
Daca stai un minut cu ea este imposibil sa nu te pufneasca rasul...
E serioasa...
Vorbeste grav...
Ca si cum ar apasa-o ceva pe suflet...
Discuta orice despre vreme... despre ce s-a mai intamplat prin sat...
Care cu care se tine...
Ce s-a intamplat pe la targ...
Care sunt pretzurile...
La animale...
Mamuca o ocaraste mereu...
Dar LILUTZU nu o baga in seama...
Ea are treburile ei...
Acum sta intr-un colt suparata plange cu sughitzuri...
Isi pune un mar...
Un colt de paine...
Si un chibrit intr-o traista...
O intreaba taica care tocmai se intorsese de la camp...
Si iar o podidi lacrimile...
Isi sterge mucii cu maneca hainei...
Taicai i se umezesc ochii...
LILUTZU face ochii mari la asta nu se gandise.
Mamuca o caftise dar taica ce vina avea?
Isi sprijina tamplele in palme...
Apoi se decise sa ramana cu bunicu...
Dar pe bunica n-o iarta...
Pune marul intr-un buzunar...
Chibritul in celalalt...
Painea pe vatra...
Apoi iese afara cu taica...
Si taica o ridica in aer de subtiori o pupa pe crestete si o pune in leagan...
Si LILUTZU rade...
Si taica rade si-si musca mustatza sa nu lacrimeze...
Sant ani de atunci...
LILUTZU e acum mare...
A plecat in lume...
Tataia a ramas singur...
Albit de vreme...
LILUTZU...
E ALINA de azi mamuca n-o mai cafteste...
A murit de mult...
Stand pe o banca intr-o dupa-amiaza tarzie ALINA isi aminteste fugar si o lume i se destepta in suflet...
O lume de demult...
Redevenise LILUTZU...
