Ursul si Vulpea
Poveste scrisa de catre Raymond Roca, poveste din Muntii Carpati.
Traia odata, pe muntele Vladeasa din Carpatii Apuseni, un urs brun-roscat pe care il chema Pandele.
Din zori si pana-n seara batea padurile in cautarea celor de-ale gurii.
Pandele era un urs bun.
Niciodata nu facuse nici un rau altor animale, nici macar celor in doua picioare.
Hrana lui de baza erau fructele de padure, fragute, zmeura, pere si mere padurete, ghinda si radacini.
Pentru bunatatea lui, primea, din cand in cand, de coanele albine cate un fagure de miere.
Pandele era prieten chiar si cu Dalila, vulpea cea hotomana, tot incercand sa o faca sa renunte la pasaret si sa se indoape cu fructe si legume care sunt mult mai sanatoase pentru stomac si se gasesc din abundenta in padure.
Dupa multe vorbe duioase la ureche si sfaturi pline de talc, Pandele o convinse pe "spaima zburatoarelor" sa devina vegetariana.
De cand trecuse la noua dieta, Dalila era vesela, mai vioaie si mirosea bine a menta si busuioc.
Pentru ca stia sa cante frumos, toti taranii din imprejurimi o invitau la petreceri si sindrofii.
Vulpea-primadona ajunsese sa cante in duet chiar si cu cocosii.
Intr-o zi, Pandele a avut un accident care era sa-l coste viata.
Luandu-si pranzul la un tufis, de mure, a calcat din greseala intr-un spin de maces, care s-a rupt, intrandu-i adanc in talpa piciorului.
Rana s-a infectat si ursul nostru suferea ca un erou.
Dupa cateva zile de chin si durere nu a mai putut sa-si asigure hrana de toate zilele.
Flamand, slabit si bolnav, zacea intr-o scorbura la radacina unui stejar asteptandu-si sfarsitul.
Intr-o dimineata, cumatra Dalila, fredonand bine dispusa, un cantecel la moda, despre un berbec suparat pe nea Alecu, trecu prin fata vizuinei unde stia ca-si are salasul amicul Pandele.
- Pandeliiica! Lica-Pandelica! striga ea, ce mai faci iubitule?
- Moor, mor, mormai cu greu Pandele.
Vulpea intra repede in vizuina ursului si il vazu pe acesta zacand cuprins de durere.
- Pandelas, draga! Ce ai patit?
Ce-i cu tine, esti bolnav?
- Mor, mooor, ingaima Pandele si isi pierdu cunostinta.
Vulpea speriata si ingrozita, iesi afara din vizuina lui Pandele si incepu sa strige cat o tinea gura dupa ajutor.
Multe animale au auzit-o si au venit in graba sa vada ce se intampla.
Toata lumea il iubea pe ursul Pandele, dar nimeni nu-i putea gasi leacul.
Aparura chiar si cativa mocani din imprejurimi, dar si dansii dadura, nedumeriti, din umeri.
Dalila deveni din ce in ce mai disperata.
Dintr-o greseala calca pe arici si intepandu-se sari in sus de doi metri scotand un chiot de victorie.
- Evrica! Evrica!
- Erica-aau! Pe nevasta mea o cheama Erica, nu Evrica! spuse aproape plangind, Socrate - ariciul.
- Nu ma intereseaza cum o cheama pe nevasta-ta!
Evrica, am zis, nu Erica!
Evrica, striga din nou, triumfator vulpea.
Am gasit solutia ca sa-l facem bine pe Pandelas.
A cerut de la un taran, un briceag ascutit si s-a repezit cu el spre buba lui Pandele.
Toata lumea a ramas inmarmurita de cruzimea vulpii.
Inimile tuturor s-au oprit.
Dalila, cu grija, foarte stapana pe sine, cu o indemanare de chirurg, a infipt varful briceagului in umflatura lui Pandele.
Ursul a scos un urlet si-a dat ochii peste cap.
Toti au crezut ca acesta a fost sfarsitul bunului urs.
Dar nu! Buba s-a spart si din ea s-a scurs tot raul si veninul.
Abia atunci, cei prezenti, au inteles iscusinta si priceperea de doftoreasa a vulpii.
Dupa ce a spalat bine rana cu apa de izvor si a invelit-o in niste frunze si ierburi de leac, codana a inceput sa se invarta in jurul ursului, boscorodind cuvinte magice neintelese de muritorii de rand:
"Ierburi si descantece,
rana sa o vindece,
iesi afara maracine,
sa se faca ursul bine!"
Nu a trecut mult timp si Pandele a deschise ochii, scotand un urlet de au ramasera cu toti intepeniti.
Vazandu-i holbati la dansul, intreba:
- Ce se intampla cu mine, mai traiesc?
- Da, raspunse Dalila, si-o sa te faci bine.
Ursului ii aparu un zambet pe coltul botului si incerca sa-si miste labele.
Era totusi prea slabit sa se poata ridica.
Cei prezenti ii povestira de spaima prin care trecusera si de priceperea si indemanarea vulpii.
Acesta ii multumi codanei si ii spuse ca-i va ramane dator toata viata.
In zilele urmatoare, Dalila i-a mai doftoricit bolnavului rana, i-a adus mancare si in scurt timp l-a pus pe picioare.
A devenit iar vioi si prietenos si toata ziua se invartea in jurul vulpii.
Impreuna se duceau pe la ospete si chiolhanuri, unde primadona Dalila canta frumos, iar unchiul Pandele juca pana isi facea basici in talpi:
"Joaca tutu cu mutul,
de tremura pamantul,
joaca si mos Martin
c-a baut tuica si vin!"
Anii au trecut repede, Dalila s-a maritat cu Lache, un vulpoi de peste deal si au facut o droaie de puisori.
Fiind de soi bun, toti cantau frumos.
Infiintara grupul vocal "Fox" cu care au dat spectacole in toate padurile si satele din imprejurimi.
Pandele, care nu gasise pe nicaieri o ursoaica pe placul lui, ramase burlac.
Deveni mai morocanos, mai singuratic si incepu sa se vaiete toata ziua: "Mor, mor, mor, mor!".
Cine il auzea, radea de el, stiind ca glumeste.
Tot Dalila a fost cea care l-a scos din starea lui de izolare, invitandul sa cante cu ai ei.
Acesta n-a prea inteles la inceput, cum un urs poate sa faca parte dintr-un cor vulpesc, dar apoi, maestra l-a lamurit ca orice grup vocal serios are nevoie de un bas sau bariton.
Cu cateva lectii de canto, primite de la vulpe, ursul a devenit in scurt timp un adevarat artist.
Au batut lumea in lung si-n lat, pana cand intr-o zi au ajuns intr-un oras, mare.
Acolo au dat un spectacol in arena circului local.
Veni tot orasul sa-i vada!
Succesul ii incununa, devenind faimosi.
Acolo, Pandele o cunoscu pe Raisa, o minunata ursoaica polara, de care se indragosti nebuneste.
Aceasta facuse parte din trupa unui circ rusesc care daduse faliment.
Acum, nefericita, umplea o cusca a menajeriei, fara sperante de a fi eliberata.
Ursul nostru se indragosti atat de tare incat incepu sa sufere.
Isi pierdu chiar si frumoasa-si voce.
Slabi si nu mai avea chef de nimic stiind ca frumoasa Raisa e inchisa dupa gratii.
Lache si Dalila isi dovedira din nou prietenia fata de urs.
Facura targ cu stapanul circului, un betiv notoriu, si o cumparara pe captiva pentru doua lazi cu vodka.
Aceasta afacere i-a usurat, pe marinimosii prieteni, de toate economiile pe care le aveau de pe urma spectacolelor.
Mare a fost bucuria lui Pandele cand a vazut-o pe Raisa in cortul sau.
Acesta ii ceru laba fetei, adica o intreba daca vrea sa-i fie nevasta si bucurosi se casatorira cu mare alai.
Nunta a durat o saptamana, dupa care au plecat sa-si sarbatoreasca luna de miere la munte.
Raisa, care suferea mereu de caldura, era tare fericita ca acolo gasise o clima mai rece.
L-a convins pe Pandele sa se stabileasca acolo si si-au facut barlogul intr-o mica pestera de langa un lac alpin.
Veni iarna cu zapada si ger, cu viscol si nameti.
Pandelas, al nostru, cu gandul la hibernare, motaia tot timpul si deveni din ce in ce mai ursuz si posac.
Raisa, in schimb, era fericita.
Frigul o facea sa se simta ca acasa la cercul polar.
De data aceasta, ea a fost cea care i-a gasit leacul nefericitului sot,.
A facut o copca in ghiata lacului si ii aducea zilnic peste proaspat.
Pandele avand ce manca, nu mai simti nevoia sa dormiteze peste iarna.
Se si ingrasa putin, fapt care il ajuta sa suporte frigul mai bine.
Odata cu venirea primaverii, Raisa ii dadu o veste care il bucura foarte mult.
In curand vor avea puisori! Peste cateva luni, Raisa a nascut doi ursuleti gemeni, de culoare alba.
Ii numira Tum si Gum si erau foarte dragalasi.
Nu trecu nici o luna de la nasterea juniorilor ca acestora incepura sa le apara pe blanita alba pete brune.
Semanau cu niste dalmatieni ursesti.
Ori cine ii vedea se minuna.
Nu mult dupa aceea, au plecat intr-o excursie foarte frumoasa pe meleagurile de unde era originar Pandele.
De fapt li-se facusera dor de Dalila si familia ei.
Mare a fost bucuria intalnirii.
Au venit ca la urs, multe vietuitoare ale padurii sa vada minunatii ursuleti.
Reinfiintara grupul "Fox", cu care au dat toata vara o multime de spectacole.
Adunau banut, langa banut, deoarece isi pusesera in gand sa plece cu totii in vizita la Polul Nord, locurile natale ale Raisei.
Si astfel, se termina povestea noastra, cu ursul cel bun si vulpea cea desteapta, animale care si-au castigat faima mare, devenind personaje celebre in toate povestirile bunicilor catre nepotii lor...
